Prigoana comunista
Demontarea vechiului sistem democratic pluralist de inspiraţie europeană, clădit cu trudă şi multe sacrificii pe parcursul câtorva generaţii, s-a realizat într-o serie de etape, constituind o operă de anvergură. Acordul de procentaj convenit la Moscova pe o bucată de hârtie, în 9 octombrie 1944, de premierul britanic Winston Churchill şi dictatorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin, fară acordul preşedintelui american Roosevelt, consfinţea intrarea României în proporţie de 90% în sfera de influenţă a U.R.S.S. Documentul - necunoscut opiniei publice internaţionale, fiind descoperit ulterior - a reprezentat practic o abandonare a ţării noastre de către democraţiile occidentale în braţele imperiului de la Răsărit.
În felul acesta, Marea Britanie a salvat Grecia, care beneficia de 90% protecţie vest-europeană. În schimb, în Bulgaria, a doua ţară est-europeană sacrificată, Uniunea Sovietică obţinea 75%, iar aliaţii occidentali doar 25%. Ungaria şi Iugoslavia se aflau la paritate, 50% - 50%, însă cele două state vor merge pe drumul construcţiei socialiste. Practic, marele învingător al războiului, I. V. Stalin, a putut trece la acţiune. El l-a determinat pe Regele României, Mihai I, în urma unor puternice presiuni, să accepte un Guvern pro-sovietic prezidat de Petru Groza.
În faţa acestei situaţii, şeful statului român protestează, trimite memorii guvernelor S.U.A., Marii Britanii şi Uniunii Sovietice şi trece la greva regală. Şi de data aceasta democraţiile occidentale tac. Martoră a tumultoaselor evenimente, Nicoleta Franck scrie, într-o carte de rememorări, că „Regele face grevă [...]. Groza, despre care se credea că va demisiona, a plecat la Moscova. Acolo îl prinde prima consfătuire a miniştrilor de Externe ai celor cinci mari puteri învingătoare, întruniţi pe 11 septembrie la Londra. Problema românească nu s-a discutat la această întrunire, ci cu ocazia viitoarei întâlniri, din decembrie 1945, de la Moscova". Americanii şi englezii au dat astfel mână liberă sovieticilor în România, după cum se convenise anterior.
Sub protecţia tancurilor bolşevice, alegerile parlamentare din 1946 au fost falsificate, opoziţia democratică fiind decapitată. Concomitent, s-a trecut la epurarea Academiei Române de aşa-numiţele elemente reacţionare duşmănoase. La 7 iunie 1946 primul ministru Petru Groza a cerut înlăturarea unor membri ai acestui înalt for ştiinţific. Iniţial s-a convenit eliminarea a doi membri, Nichifor Crainic şi Petre P. Panaitescu. Ulterior au fost „epuraţi" şi alţi academicieni, între care marele filosof Ion Petrovici, profesor universitar şi fost ministru.
Liderilor Partidului Naţional Ţărănesc li s-a făcut celebra înscenare în 1947, la Tămădău, această formaţiune politică fiind scoasă în afara legii, iar conducătorii, în frunte cu Iuliu Maniu, aruncaţi în închisoare. Ulterior a fost dizolvat şi Partidul Naţional Liberal - Dinu Brătianu. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I, considerat ca fiind ultima redută anticomunistă, s-a văzut nevoit să abdice. Drumul spre sovietizarea României era acum deschis.
La 1 februarie 1948 şi-a inaugurat lucrările, la Bucureşti, Congresul de unificare a Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat, creându-se astfel Partidul Muncitoresc Român. Unii lideri social democraţi, precum Constantin Titel Petrescu sau Ion Fluieraş, nu au fost de acord cu fuziunea celor două formaţiuni politice şi au primit ani grei de închisoare.
Comuniştii au trecut apoi la modificarea Constituţiei democratice din 1923, prin care România fusese monarhie parlamentară. La 8 aprilie 1948, Adunarea Naţională a pus în discuţie noul proiect al legii fundamentale a statului român, care a trebuit aprobat cinci zile mai târziu, la 13 aprilie, cu unanimitate de voturi. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu mai erau garantate şi nici proprietatea privată.
Noii guvernanţi au naţionalizat, prin Decretul din 11 iunie 1948, principalele mijloace de producţie: întreprinderi industriale, de transport, bănci. Sovietizarea României înainta cu paşi repezi. La 1 decembrie 1948, când se împlineau trei decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, Biserica Unită cu Roma (greco-catolică), care a avut o contribuţie însemnată la înfăptuirea acestui act istoric, a fost desfiinţată, prin înglobarea în Biserica Ortodoxă Română.
În agricultura s-au impus cotele obligatorii şi s-a trecut la realizarea colectivizării, cei care se împotriveau fiind aspru pedepsiţi. În mai 1949 trupele de Securitate au deschis focul asupra ţăranilor din Botoşani, iar în iulie aceleaşi forţe au împuşcat 16 ţărani şi au arestat alţi 250. În august 1949, în judeţul Arad, au căzut sub gloanţe 12 săteni, iar alţi 100 au fost reţinuţi.
Scris de Constantin I. Stan
De vorbă cu părintele Gheorghe Calciu despre adevărul istoric si mistificarea evenimentele istorice în manualele scolare:
- Ce sa facem azi, cand generatiilor tinere li se preda in scoli o istorie mistificata? Cum sa-si mai formeze ei o constiinta nationala corecta?
- Eu zic ca trebuie sa ne intoarcem neaparat la adevar. Cred ca profesorii ar trebui sa aiba acest curaj.
Sa nu se lase sedusi de istoria alternativa, sa nu se lase sedusi de "necesitatea" predarii holocaustului, ca mai mare holocaust de cat am avut noi n-a avut nimeni!
N-au avut evreii mai mare holocaust! Dar ei l-au umflat, l-au aranjat, au luat bani din toate partile si au facut ce-au vrut. Si acum, daca zici de holocaust sub comunisti, sar in sus ca nu e adevarat.
Nu le convine, ca daca mai apare un holocaust, ei pierd. Isi pierd terenul de sub picioare. Noi insa trebuie sa spunem adevarul! Si istoric, si cultural. Sa-i scoatem la iveala pe cei din generatia veche. Deocamdata inca mai apar o serie de carti bune. Sunt tineri care dupa ce citesc, imi spun: “Parinte, nici nu auzisem despre asta. Habar n-am avut! Ia uite pe ce comoara stateam si nu m-am aplecat sa scurm pamantul ca s-o scot!”.
- Cum se pot promova aceste adevaruri?
- Am inteles intrebarea dumneavostra, dar eu nu pot sa spun: “Du-te si spune-i Guvernului!”. Pentru ca Guvernul nu o sa te asculte… Era un evreu la Gherla, care avea o vorba: “Nici cu legea, nici langa lege. Pe sub lege!”. Asa sa faceti lucrul acesta “pe sub lege”!
- Dar Biserica nu ar trebui sa aiba in privinta asta un punct de vedere critic mai nuantat?
- Bineinteles!
- Ma refer, chiar in istoria Bisericii. De exemplu, momentul 1848, Cuza cu secularizarea si altii n-ar trebui sa fie prezentati cu scopurile lor negative, impotriva traditiei si a Bisericii? Pentru ca, daca citesti manualele de Istoria Bisericii Romane, majoritatea sunt prezentati la modul pozitiv, sau nu se spune ce au urmarit ei in realitate. In fond, care este atitudinea nostra, ca si crestini, fata de Balcescu, de Cuza si de toti ceilalti care au fost masoni? Au fost ei constienti de demersul satanic al masoneriei, sau sa socotim ca au facut bine poporului prin faptul ca au fost patrioti?
- Nu cred ca au sesizat bataia lunga a masoneriei in plan istoric.
- Adica au fost castigati de scopul imediat, crearea statului national?
- Da.
- Si atunci, care ar fi atitudinea Bisericii fata de niste amagiti ca ei? Sa-i infiereze, sau sa faca distinctie, socotind ca Dumnezeu ii va judeca cum stie, avand in vedere si momentul istoric respectiv?
- O distinctie trebuie facuta, pentru ca nu poti condamna cu gramada. Dumnezeu judeca pe fiecare, deci cu atat mai mult trebuie sa judecam si noi pe fiecare in parte.
Nu-i aruncam pe toti intr-o galeata. Asa, sa zic, poate ca dintre cei mai rau intentionati a fost Cuza. Dar cum Regulamentul lui a ajutat comunismul prin subordonarea Bisericii fata de stat, tot clerul nostru din vremea comunismului a laudat pe Cuza si sistemul lui de secularizare.
- Dar Unirea Principatelor, care s-a facut clar sub influenta masonilor, cm sa o privim din punct de vedere crestin? Sa socotim ca masonii au urmarit un scop, iar Dumnezeu a intors planurile in favoarea noastra?
- Da, absolut.
- Un lucru despre care iarasi nu se prea vorbeste este ca in secolul al XVIII-le si apoi vadit in al XIX-lea, Biserica a pierdut fosrte mult prin trecerea de la organizarea crestina, randuita dupa pravilele bisericesti, la o organizare laica, dupa constitutiile moderne de inspiratie masonica. Mitropolitul a fost obligat atunci sa jure pe Constitutie si alte lucruri din astea, care la momentul respectiv erau niste devieri grave. Acum insa nu ne mai par asa. Acum nici nu mai stim ce se intampla cu Mitropolitii… Atunci practic s-a facut trecerea de la o oranduire dupa voia lui Dumnezeu la o oranduire satanica, in fond, care a fost punctul de plecare al satanismului democratiei de azi.
Atunci, in secolul Revolutiei franceze, au fost zorii modernitatii. In acest context, putem considera Revolutia franceza ca inceput al Apocalipsei?
- Probabil ca atunci s-a manifestat in chip vadit antihristul, care era de mult in lume. Cand Apostolul Pavel le vorbeste tesalonicenilor despre venirea antihristului, spune: “Si acum ce il opreste stiti, ca sa se arate el la vremea sa”. Atunci a fost deci prima aratare evidenta a lui.
- De ce credeti ca Dumnezeu a ingaduit distrugerea lumii tarditionale crestine si instalarea oranduirii acesteia antihriste? Putem face o paralela cu istoria poporului evreu?
- Putem face o paralela cu istoria fiecarei natiuni. Or, natiunile au tradat, Biserica a tradat, iar Dumnezeu trebuia sa sanctioneze asta.
- In ce sens a tradat Biserica?
- A acceptat aceasta laicizare a ei. A primit sa depuna juramantul pe Constitutie. De ce episcopii n-au refuzat sa jure pe Constitutie?! Biserica a pus atunci interesul natiunii inaintea adevarurilor crestine. Si a zis ca tragem un profit, dar Biserica nu trebuie sa caute profituri. Ea trebuie sa-si pastreze linia ei. De altfel, toate Bisericile de acum sunt sub Constitutii. Doar Biserica Catolica face exceptie intr-o oarecare masura si are pozitia ei. Dar face si ea un balans destul de compromitator.
- Fiindca a venit vorba de catolici, din cate am inteles, atitudinea lor fata de francmasonerie a fost mult mai transanta. S-au delimitat de ei, i-au excomunicat. Am vazut un indreptar de-al lor mai vechi, in care scria clar ca masonii nu se pot impartasi. La noi nu a existat asa ceva. Doar in 1937 a fost acea actiune[1], care dealtfel a ramas si destul de necunoscuta…
- Sa stiti ca hotararea aceea luata in ’37 e valabila si azi, nu exista nici un document care sa anuleze anatema aruncata atunci pe masoni!
- Dar era vorba de anatema acolo?
- Era oricum o chestie de definire fata de ei. In ce priveste catolicismul, care nici el n-a ridicat anatema de pe masoni, in momentul de fata e mult mai infiltrat de masonerie decat Ortodoxia. In Ortodoxie acum, de curand, au inceput sa se infiltreze, dar catolicismul este foarte patruns. Sunt unii despre care se stie ca sunt masoni, si totusi sunt preoti, sau chiar mai sus in ierarhie. Nu stiu in Curia papala cati or fi masoni, probabil ca foarte multi…
- Este lucrarea masoneriei un pericol?
- Da, este un pericol pentru credinta, fiindca masoneria e o actiune demonica!
Scris de Calciu Dumitreasa
